Lecturand – sau relecturind – continutul acestui volum, am avut o revelatie: anume aceea ca personajul principal al cartii este unul care nu si-a dorit tipul de celebritate pe care o aduc ziarele si televiziunea. Sunt convins chiar ca a facut pasul spre politica aproape fara voia sa, impins de la spate de complexul acela de factori care imparteau societatea romaneasca in categorii antagoniste.Eminent jurist, Corneliu Turianu a rezistat cu eroism presiunilor pe care aproape orice putere le exercita asupra gradului de balans a cantarului cu care legea evalueaza comportamente si traseaza destine. Nu i s-a putut reprosa nimic din ceea ce, in activitatea sa de pana in Revolutie, ar putea fi catalogat drept „supunere civica”. Asta a si facut ca dupa Revolutie sa fie onorat cu functii administrative pe deplin meritate. Problemele au inceput, pentru domnia sa, cand a crezut ca legea e una pentru toti si a aplicat-o in consecinta, potrivit argumentelor pe care le ofera cartea de capatai a oricarei democratii. Opozitia politica a vremii a vazut in decizia sa referitoare la o noua candidatura a presedintelui in exercitiu nu o solutie izvorata dintr-o analiza temeinica, cat exprimarea unei optiuni personale. Pe aceeasi coarda au exersat si cercurile Puterii.
Adulat si victimizat aproape in egala masura, juristul a fost nevoit sa constate ca Justitia nu mai este aceeasi, locul de refugiu al profesionistului, din lipsa de spatiu ocupat de prea multi oportunisti. A facut atunci pasul care l-a dus in campul politicii, printre combatanti animati mai mult de un entuziasm orb decat de o competenta si luciditate atotvazatoare. Seriozitatea cu care a abordat noua sa conditie i-a fost, practic, fatala: cand vii cu instrumentele precise ale evaluarii adevarului intr-o lume a compromisurilor nu poti sa constati decat ca ceva nu se potriveste: ori tu, ori ceilalti. Corneliu Turianu a preferat prima varianta si dupa un exercitiu parlamentar in care a realizat mai mult decat droaia de amatori care a compromis cu succes un partid – altfel onorabil – si o guvernare – de buna credinta in intentia sa de fond – lasand in urma o certa dara de competenta si s-a retras spre uneltele sale fundamentale.
Revenirea sa in primul plan al politicii s-a facut pe fondul chiar al acestei competente, atunci cand o institutie nu odata acuzata de diletantism, a ajuns la sorocul innoirii. Candidatura sa pentru CNSAS a fost una dintre cele mai larg acceptate de catre decidenti, purtand cu sine prezumtia de competenta si aplicare: era, practic, primul jurist de profesie chemat sa judece prin prisma legii vinovatiile sau suspiciunile legate de „pactul cu diavolul” facut intr-o epoca in care acesta era considerat si legal si normal. Vanzolelile interne dintr-o institutie inca neasezata pe fagasul sau l-au scos inca odata in primul plan al controverselor publice: ales cat se poate de legal si de regulamentar in functia de presedinte al Colegiului, a avut surpriza sa se confrunte cu o cabala vopsita civic ce purta cu sine nostalgiile si tertipurile expirate ale Pietei Universitatii. A facut fata cu demnitate unei situatii in care erau calcate in picioare si principiile si regulile functionarii institutiei, retragandu-se dintr-o pozitie pe care nici un veleitar n-ar fi parasit-o fara lupta, considerand mai prejos de demnitatea sa ambalarea intr-un astfel de conflict si punand mai presus de orice altceva calitatea sa de cercetator si evaluator onest al unui pasiv existential adeseori coplesitor.
Pe acest fond de filosofica acceptare a propriei sale libertati ca o necesitate inteleasa, Corneliu Turianu ne propune acest succint bilant al prezentei sale in prima scena publica, lasandu-ne pe noi sa-l judecam si sa-l „condamnam”.
Octavian Andronic
Despre autor
Corneliu Turianu
S-a nascut in 20 august 1940, in Negreni, judetul Olt.
Absolvent al Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti in anul 1966.
Doctor in drept din anul 1985.
Experienta profesionala:
01.02.1958-15.11.1958
– grefier Tribunalul Caracal
06.12.1958-07.10.1960
– incorporat pentru satisfacerea stagiului militar
16.10.1960-01.10.1961
– executor judecatoresc Tribunalul Caracal
01.09.1966-16.01.1967
– judecator Tribunalul Raionului 23 August
16.01.1967-16.12.1968
– judecator Judecatoria sector 8
01.02.1969-11.10.1971
– judecator Judecatoria sector 1
11.10.1971-01.08.1979
– judecator-vicepresedinte Judecatoria sector 8
01.08.1979-01.02.1990
– judecator-presedinte sectie Tribunalul Municipiului Bucuresti
01-02-1990-20.07.1990
– judecator Curtea Suprema de Justitie
20.07.1990-10.10.1991
– judecator Tribunalul Municipiului Bucuresti
10.10.1991-14.07.1993
– presedintele Tribunalului Municipiului Bucuresti
14.07.1993-24.10.1996
– judecator Tribunalul Municipiului Bucuresti
24.10.1996-03.12.2000
– senator
15.12.2000-01.06.2004
– prorector al Universitatii “Spiru Haret”, Bucuresti
01.06.2004-01.02.2006
– decan al Facultatii de Drept, Universitatea “SPIRU HARET”
Activitate didactica:
1992-1996
- profesor la Institutul National pentru Pregatirea si Perfectionarea Magistratilor
1996-1997
- profesor la Catedra de Drept civil a Universitatii “HYPERION”
1997-1998
- profesor la ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
1998-2005
- profesor la Catedra de Drept civil a Universitatii “SPIRU HARET”
2005-prezent
- conducator doctorat, Academia de Politie “ALEXANDRU IOAN CUZA”
2006-prezent
- profesor la Catedra de Drept civil a Universitatii „ECOLOGICA”
Autor a 82 carti de specialitate, a 215 studii si articole de specialitate.
Editor reviste de specialitate, redactor al unoc carti si publicatii de specialitate.
A participat la numeroase comunicari stiintifice.
Cercetator asociat la Institutul de Sociologie al Academiei Romane.
Seful Departamentului de lingvistica, Societatea de Lingvistica teoretica, Bucuresti
Anul publicarii: 2011
Pagini: 386
Editia: I