„Vreau sa vorbesc de starea de detentie, ca atare. Cu perfecta cunoastere a faptelor. Viata de toate zilele intr-o celula. Cred ca am trait o experienta unica. O femeie, singura, de-a lungul multor ani. Ani facuti din ore, din minute, din secunde. Secundele acestea as vrea sa le povestesc, aceste 3600 de secunde dintr-o ora, aceste 86400 de secunde dintr-o zi, care se tarsaie incet, de-a lungul trupului, serpi balosi urcandu-ti-se in spirale de la picioare pana la gat, fara ragaz, fara mila, de dimineata pana seara si in noptile de insomnie, prea dese, continuand sa te inlantuiasca fara odihna si fara oprire, la nesfarsit. Pentru ca vreau sa vorbesc si de demnitatea umana. Si de acele femei, mai tarziu tovarasele mele de penitenciar, care, impotriva a tot si a tuturor, au ramas fiinte profund umane.Si ca sa afirm o speranta. Speranta ca intr-o zi indepartata omul va invinge firea. Nu schimband cursul apelor, deserturile sau cucerind cosmosul, ci schimbandu-se pe sine insusi. Schimbandu-si inima si mintea.“ (Lena Constante)
„Sunt pagini extraordinare, scrise de Lena Constante, pictorita si scenografa romanca inchisa in spatiul unei celule de cinci metri patrati, unde timpul picura cu o incetineala care poate ucide sufletul si mintea. In cartea Lenei Constante, apreciabile sunt unicitatea marturiei si austeritatea in chip straniu poetica a stilului. Si, dupa ce am ispravit lectura, continuam sa auzim vocea acestei femei care a reusit sa evadeze in linistea propriei minti: ce razbunare splendida asupra calailor sai!“ (Marilia Piccone, www.wuz.it)
„Scrisa in franceza, apoi rescrisa integral in romana, dupa 1990, Evadarea tacuta este totodata povestea unei experiente autobiografice cumplite si marturie despre un drum dureros prin Istorie, pe care multi au fost obligati sa-l parcurga in Romania comunista. In inchisoare, intr-o izolare care ii interzice orice contact cu exteriorul si orice obiect, inclusiv hartia si creionul, Lena Constante va practica o «scriere tacuta», lipsita de materialitate, o scriere mentala, care numai dupa ani si ani va ajunge sa fie pusa pe hartie, dand astfel corp si istorie perioadei petrecute in temnita. Jurnalul nu se refera la aspectele politice ale detentiei, ci povesteste un cotidian facut din frica, din lacrimi si slabiciuni, dar si din mici revolte din care nu lipsesc clipele de bucurie; totusi o face intr-un stil lipsit de emfaza, cu fraze austere, ce restituie, prin intermediul trairilor cotidiene, sensul incredibilei realitati pe care autoarea a traversat-o.“ (Angela Tarantino, traducatoarea editiei italiene, L'Evasione silenziosa, Nutrimenti, 2007)
„Fara sa fie scriitoare, Lena Constante scrie aici literatura adevarata, pentru ca, tot astfel cum traversarea infernului concentrationar o obligase sa descopere resursele spirituale ale omului in genere, punerea respectivei traversari «in naratiune», reamintirea ei in ordinea unei povesti o conduc pe nestiute la resursele figurative ale limbajului, cele care intemeiaza, dintotdeauna, literatura. Pregnanta mesajului cartii, forta sa educativa si recuperatoare sunt cu atat mai mari – si mai justificate. Cititorii vor descoperi in paginile Evadarii tacute o istorie exemplara nu numai despre adevar, ci si despre asezarea acestuia in cuvinte.“ (Ioana Bot)
An aparitie: 2013
Editie: a II-a
Pagini: 368
Format: 13x20 cm