„T.S. Eliot e cel care a contribuit, in cele din urma, la slabirea influentei «modernistilor» asupra culturii engleze: nu numai ca a afirmat rolul public si «utilitatea sociala» ale scriitorului intr-o maniera aproape asemanatoare cu cea a secolului al XIX-lea, dar a sustinut de asemenea ca principiile derivate din credintele sale religioase erau mai durabile decat cele literare si critice. El a contribuit prin poezia lui «dificila» la ideea crearii unei miscari moderne, apoi a asistat la ingroparea ei. Acesta este talentul sau extraordinar: alegerile si obsesiile sale intime au devenit emblematice pentru intreaga traditie a secolului XX, determinand intr-un anumit sens felul nostru de a intelege.“ (Peter ACKROYD)„Respect, si pe cale de consecinta accept implicit asertiunea lui T.S. Eliot potrivit careia «poezia este ea insasi, si nu e altceva». Dar el credea si ca poezia nu exista izolata de alte forme ale activitatii umane: desi poe-mul se naste din lupta creativa insingurata a poetului, el exprima totodata spaimele si aspiratiile epocii, desi intr-o modalitate mult mai profunda decat cea indicata de chemarile imature la «relevanta pentru contemporaneitate». Gasesc pe de-a-ntregul admirabila convingerea lui Eliot ca poetul, oricat ar fi de erudit si dedicat meseriei sale, este dator sa participe la un sir cat mai larg de activitati care-l caracterizeaza pe omul civilizat: ca trebuie sa-l citeasca pe Dante si sa frecventeze salile de concert, ca trebuie sa fie interesat de filozofie, religie, sociologie si politica, de balet si educatie.“ (Bernard BERGONZI)
„T.S. Eliot a fost un vizionar, dar a fost si cat se poate de realist. Poemele lui pastreaza aura misterului care e insasi esenta poeziei, dar, cu toate ca uneori recurge la retorica, poezia sa e o poezie intru totul neretorica. Credintele lui, chiar si atunci cand sustine lucruri pe care multi oameni le-ar considera incredibile, isi au intotdeauna radacinile in ratiune. Eliot se deosebeste in mod radical de marii retoricieni contemporani lui. Nu poate fi discutat fara a fi tratat drept un caz aparte. Felul eminamente intelectual in care isi defineste locul in istoria timpului sau si in relatia cu trecutul, combinat cu constientizarea faptului ca intelectul si imaginatia poetica, poezia si critica, desi capabile sa colaboreze intre ele, sunt sfere diferite ale activitatii mentale l-au facut sa fie poetul care a inteles cel mai bine problemele scrierii poeziei in limba engleza si cel la care rezolvarea acelor probleme s-a soldat cu crearea unui corp unic de poezie si critica.“ (Stephen SPENDER)
Traduceri de Serban Foarta, Mircea Ivanescu, Sorin Marculescu si Serban Foarta & Adriana-Carmen Racovita
Prefata de Stefan Stoenescu
Cronologie de Ioana Zirra
Note de Mircea Ivanescu, Sorin Marculescu si Stefan Stoenescu
Traducere: Serban Foarta, Mircea Ivanescu
Prefata: Stefan Stoenescu
Editor: Denisa Comanescu
Anul aparitiei: 2011
Format: 13x20 cm
Nr.pagini: 432