
Prelucrarea materialelor textile, are ca principal produs articole de imbracaminte ce definesc portul popular. Acesta formeaza unul dintre cele mai vaste si in acelasi timp complexe domenii ale artei populare. Costumul popular s-a dezvoltat o data cu istoria poporului roman, fiind expresia traditiilor lui formate de-a lungul veacurilor. Legatura stransa, indestructibila, intre imbracamintea si conditiile de viata ale omului constituie una dintre caracteristicile fundamentale ale portului popular, de aceea cunoasterea vietii oamenilor duce la o buna intelegere a artei populare.
Costumul popular romanesc este sculptural, are o compozitie simpla si clara si prin croiala sa subliniaza forma corpului. Este singurul costum care se poarta exact in aceeasi componenta, si la munca si in zilele de sarbatoare, ca si la toate varstele, deoarece prin forma si structura sa este adecvat vietii de toate zilele.
Multe din tainele acestui mestesug s-au pierdut; multe traditii s-au schimbat. Toate cunostintele legate de tesaturi sunt pastrate de mesteri anonimi, de fiecare taranca ce trebuia sa stie sa toarca si sa teasa inainte de a avea o familie, si ea nu invata din carti, ci de la femeile din sat. Multe poate au pierdut semnificatia tesaturilor, dar tarancile varstnice inca mai stiu, spre exemplu, ca anumite motive trebuie sa fie pe camasa unui ginere. Conceptia despre lume a oamenilor din trecut s-a schimbat, nu a stat pe loc. Inca din veacul trecut ea s-a destramat, incetul cu incetul.
Tezaurul de cultura al poporului roman ar fi mult mai sarac fara tesaturile ce formeaza o parte din „lada de zestre” a romanilor pe care trebuie sa o pastram pentru a ne bucura ori de cate ori o deschidem.
Autor(i): Romanescu Ileana
An aparitie: 2012
Pagini: 148