
Primul capitol, introductiv, realizeaza o scurta introducere in mitologia predestinarii printr-o trecere in revista a tuturor figurilor mitice responsabile cu atribuirea destinului. Complexitatea reprezentarilor destinului si a atitudinii fata de destin in cultura populara romaneasca reduce posibilitatea stabilirii unei identitati a destinului.
In cadrul celorlalte capitole, mi-am propus sa urmaresc normarea destinului la mai multe niveluri: la nivelul semnelor din nastere (ce fac referire la existenta unui destin antenatal) si a practicilor de imediat dupa nastere, la nivelul practicilor de favorizare a destinului dupa nastere si la nivelul practicilor de corijare a destinului.
In cultura romaneasca exista un model ritual de normare a destinului, iar intre etapele normarii destinului individual putem delimita: prenormarea, normarea propriu-zisa si normarea ameliatoare, postnormarea destinului nefavorabil, de imbunatatire a destinului.
Subiectul abordat este foarte complex si urmareste chiar o combatere a stereotipului fatalismului.
S. Fl. Marian face o precizare deosebit de importanta cu privire la motii din Muntii Apuseni, spunand ca principala preocupare a acestora, imediat dupa nasterea unui copil, era sa-i dea o lingurita cu unsoare de urs ca sa poata rezista influentei Ursitoarelor. Aceasta informatie este foarte importanta deoarece infirma fatalismul romanilor si apare ideea posibilitatii de a te opune destinului prin intermediul unor remedii magice. Asadar, propozitia „romanul e fatalist” nu este altceva decat o propozitie reductionista.
Autor(i): Boteanu Madalina Daniela
An aparitie: 2011
Nr. pagini: 132